Iată o întrebare care îi frământa și pe vechii greci , preocupați să definească ”bunul cetățean” și virtutea civică . Astfel , a apărut ideea responsabilităților cetățenești ; cu alte cuvinte , cetățenia ca ansamblu de drepturi și de responsabilități.

Într-o altă accepție , cetățenia reprezintă un statut și un rol . Un statut ,deoarece , prin calitatea de cetățean , primești un set de drepturi și libertăți garantate de stat . Un rol , întrucât drepturile și responsabilitățile trebuie puse în practică. Statutul trebuie asumat și exercitat ,prin participarea la viața comunității și a națiunii.

Cetățenia a fost asociată cu identitatea națională , statutul legal al unui ”cetățean” fiind întotdeauna legat de un stat național . Mai târziu , mobilitatea indivizilor și evoluția societății au condus la conceptul de ”cetățenie multiplă” , permițând persoanelor să fie simultan cetățeni ai mai multor țări . De asemenea , se vorbește despre cetățenia transnațională (de ex. cetățenia europeană)

Cetățenia Uniunii Europene vine în completarea cetățeniei naționale (ea se suprapune , fără a se substitui , cetățeniei naționale) , făcând posibilă exercitarea unora dintre drepturile cetățenilor Uniunii pe teritoriul statului membru în care locuiește (și nu numai în țara din care provine , așa cum se întâmpla înainte ).

Cetățenia activă și responsabilă este conceptul integrator al educației și formării elevilor : sistemele educative au misiunea de a asigura ”alfabetizarea lor civică” , prin oferirea de oportunități pentru dobândirea cunoștințelor , a capacităților și valorilor necesare traiului într-o societate democratică , integrării socio-profesionale și pregătirii pentru învățarea pe durata întregii vieți.

Credeți , însă , că în contextul socio-politic în care se află România , se mai poate discuta despre conceptul de cetățenie activă ?